4.4.5. Jurisdicție
Astfel cum s-a explicat mai sus, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Directiva NIS, statul
membru în care furnizorul de servicii digitale își are sediul principal are jurisdicție asupra
întreprinderii. În cazurile în care furnizorul concret de servicii digitale oferă servicii în UE,
dar nu este stabilit pe teritoriul UE, articolul 18 alineatul (2) impune furnizorului de servicii
digitale obligația de a desemna un reprezentant în Uniune. În acest caz, statul membru în care
este stabilit reprezentantul va avea jurisdicție asupra întreprinderii. În cazurile în care un
furnizor de servicii digitale prestează servicii într-un stat membru, dar nu a desemnat un
reprezentant pe teritoriul UE, statul membru poate, în principiu, să ia măsuri împotriva
furnizorului de servicii digitale, întrucât acesta își încalcă obligațiile care decurg din directivă.
4.4.6. Exceptarea furnizorilor de servicii digitale de dimensiune redusă din domeniul de
aplicare al cerințelor de securitate și de notificare
În temeiul articolului 16 alineatul (11), furnizorii de servicii digitale care sunt
microîntreprinderi sau întreprinderi mici, în sensul Recomandării Comisiei 2003/361/CE39,
sunt excluși din domeniul de aplicare al cerințelor de securitate și de notificare prevăzute la
articolul 16. Acest lucru înseamnă că întreprinderile care au sub 50 de angajați și a căror cifră
de afaceri și/sau al căror bilanț anual total nu depășește suma de 10 milioane EUR nu trebuie
să se supună acestor cerințe. Atunci când se stabilește dimensiunea entității, nu este relevant
dacă întreprinderea respectivă oferă doar servicii digitale în sensul Directivei NIS sau și alte
servicii.
5. Relația dintre Directiva NIS și alte acte legislative
Această secțiune se axează pe dispozițiile privind lex specialis prevăzute în Directiva NIS la
articolul 1 alineatul (7), care ilustrează trei exemple de lex specialis evaluate până în prezent
de către Comisie și clarifică cerințele privind securitatea și notificarea aplicabile furnizorilor
de servici de telecomunicații și de servicii de încredere.
5.1. Articolul 1 alineatul (7) din Directiva NIS: dispoziția privind lex specialis
În temeiul articolului 1 alineatul (7) din Directiva NIS, dispozițiile referitoare la cerințele de
securitate și/sau de notificare pentru furnizorii de servicii digitale sau operatorii de servicii
esențiale în temeiul prezentei directive nu sunt aplicabile în cazul în care legislația sectorială a
UE prevede cerințe de securitate și/sau de notificare care sunt cel puțin echivalente ca efect cu
obligațiile corespunzătoare din Directiva NIS. Statele membre trebuie să aibă în vedere
articolul 1 alineatul (7) în transpunerea globală a acestei directive și să furnizeze Comisiei
informații privind aplicarea dispozițiilor lex specialis.
Metodologia
Atunci când se evaluează echivalența unui act legislativ sectorial al UE cu dispozițiile
relevante ale Directivei NIS, ar trebui acordată o importanță deosebită stabilirii faptului dacă
39
JO L 24, 20.5.2003, p. 36.
37
Select target paragraph3
Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents