punctului unic de contact trebuie să fie făcută publică, la fel ca în cazul autorităților naționale
competente. Comisia publică lista punctelor unice de contact desemnate.
3.7. Sancțiuni
Articolul 21 conferă statelor membre o anumită marjă pentru a decide cu privire la tipul și
natura sancțiunilor aplicabile, cu condiția ca acestea să fie eficace, proporționale și disuasive.
Cu alte cuvinte, statele membre sunt, în principiu, libere să decidă cu privire la cuantumul
maxim al sancțiunilor prevăzute în legislația lor națională, dar cuantumul sau procentul ales ar
trebui să permită autorităților naționale să impună, în fiecare caz concret, sancțiuni eficace,
proporționale și disuasive, luând în considerare diferiți factori precum gravitatea sau frecvența
încălcării.
4. Entități care fac obiectul obligațiilor referitoare la cerințele de securitate și de
notificare a incidentelor
Entitățile care îndeplinesc un rol important pentru societate și economie menționate la
articolul 4 alineatele (4) și (5) din directivă ca operatori de servicii esențiale (OES) și
furnizorii de servicii digitale (DSP) au obligația de a adopta măsuri de securitate adecvate și
de a notifica incidentele grave autorităților naționale competente. Motivul care a stat la baza
acestei cerințe este acela că impactul incidentelor de securitate în cazul unor astfel de servicii
poate constitui o amenințare majoră pentru operarea lor care ar putea cauza perturbări majore
ale activităților economice și pentru societate în general, care ar putea să submineze
încrederea utilizatorilor și să provoace pagube majore economiei Uniunii24.
Această secțiune prezintă o imagine de ansamblu asupra entităților care sunt incluse în
domeniul de aplicare al anexelor II și III la Directiva NIS și enumeră obligațiile care le revin.
Identificarea operatorilor de servicii esențiale este acoperită în mod extensiv, având în vedere
importanța acestui proces pentru punerea în aplicare armonizată a Directivei NIS în întreaga
UE. Aceasta oferă, de asemenea, explicații detaliate pentru definițiile infrastructurilor digitale
și ale furnizorilor de servicii digitale. Această secțiune analizează, de asemenea, posibilitatea
de a introduce noi sectoare și precizează în continuare abordarea specifică în ceea ce privește
furnizorii de servicii digitale.
4.1. Operatorii de servicii esențiale (OES)
Directiva NIS nu definește în mod explicit entitățile specifice care vor fi considerate OES
incluse în domeniul său de aplicare. În schimb, aceasta prevede criteriile pe care statele
membre vor trebui să le aplice pentru a efectua un proces de identificare care va decide în
ultimă instanță ce societăți aparținând tipurilor de entități enumerate în anexa II vor fi
considerate operatori de servicii esențiale și, prin urmare, vor face obiectul obligațiilor
prevăzute de directivă.
24
A se vedea considerentul 2.
20
Select target paragraph3
Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents