4.1.1. Tipul de entități enumerate în anexa II la Directiva NIS Articolul 4 alineatul (4) definește OES ca entități publice sau private de tipul celor enumerate în anexa II din directivă, care îndeplinesc cerințele de la articolul 5 alineatul (2). În anexa II sunt enumerate sectoarele, subsectoarele și tipurile de entități pentru care fiecare stat membru trebuie să efectueze procesul de identificare prevăzut la articolul 5 alineatul (2)25. Printre aceste sectoare se numără energia, transporturile, sectorul bancar, infrastructurile pieței financiare, sănătatea, apa și infrastructura digitală. Pentru cele mai multe dintre entitățile care fac parte din „sectoarele tradiționale”, legislația UE conține definiții bine elaborate la care anexa II face trimitere. Acest lucru nu este însă valabil pentru sectorul de infrastructură digitală, menționat la punctul 7 din anexa II, inclusiv IXP (Internet Exchange Points), DNS (Domain Name Systems) și registrele de nume de domenii Top-level. Prin urmare, în scopul de a clarifica aceste definiții, în cele ce urmează se furnizează o explicație detaliată a definițiilor respective. 1) Internet Exchange Point (IXP) Termenul „Internet Exchange Point” este definit la articolul 4 alineatul (13) și este clarificat în continuare în considerentul 18, putând fi descris ca o facilitate de rețea care permite interconectarea a mai mult de două sisteme independente autonome din punct de vedere tehnic, în primul rând în scopul facilitării schimbului de trafic de internet. Internet Exchange Point poate fi descris, de asemenea, ca o locație fizică în care o serie de rețele pot face schimb de trafic de internet prin intermediul unui comutator. Scopul principal al unui IXP este de a permite rețelelor să se interconecteze în mod direct, prin intermediul schimbului, mai degrabă decât prin intermediul uneia sau mai multor rețele terțe. Furnizorul de IXP nu este responsabil în mod normal pentru rutarea traficului pe internet. Rutarea traficului este efectuată de furnizorii de rețele. Avantajele interconectării directe sunt numeroase, dar principalele motive sunt costul, timpul de așteptare și lățimea de bandă. Traficul care trece printr-un schimb nu este facturat în mod normal de niciuna dintre părțile implicate, fiind facturat traficul către un furnizor de servicii de internet (ISP) din amonte. Interconectarea directă, situată adesea în același oraș ca ambele rețele, evită necesitatea ca datele să parcurgă distanțe lungi pentru a trece de la o rețea la alta, reducând astfel timpul de așteptare. Ar trebui remarcat faptul că definiția IXP nu acoperă punctele fizice unde se interconectează doar două rețele fizice (și anume, furnizorii de rețele cum ar fi BASE și PROXIMUS). Prin urmare, în transpunerea directivei, statele membre trebuie să facă diferența între operatorii care facilitează schimbul de trafic de internet agregat între mai mulți operatori de rețea și cei care sunt operatori de rețea unică, care își interconectează fizic rețelele pe baza unui acord de interconectare. În cel din urmă caz, furnizorii de rețele nu sunt acoperiți de definiția de la articolul 4 alineatul (13). O clarificare în acest sens este oferită de considerentul 18, care prevede că IXP nu oferă acces la rețea și nici nu acționează ca furnizor sau transportator de 25 A se vedea secțiunea 4.1.6. pentru mai multe detalii privind procesul de identificare. 21

Select target paragraph3

Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents