întreprinderile asociate. Aceste servicii implică adesea crearea și gestionarea de date cu
caracter personal și date ale întreprinderilor cu privire la persoane și organizații, care pot fi
partajate și puse la dispoziția mai multor entități publice. În sens mai larg, un nivel ridicat de
securitate a rețelelor și a sistemelor informatice utilizate de administrațiile publice este de un
interes major pentru societate și pentru economie în ansamblu. Prin urmare, Comisia este de
opinie că ar fi rezonabil ca statele membre să ia în considerare includerea administrației
publice în domeniul de aplicare al legislațiilor naționale de transpunere a directivei, dincolo
de furnizarea de servicii esențiale, astfel cum se prevede în anexa II și la articolul 5
alineatul (2).
ii)
Sectorul poștal
Sectorul poștal cuprinde prestarea de servicii poștale precum colectarea, sortarea, transportul
și distribuirea trimiterilor poștale.
iii)
Sectorul alimentar
Sectorul alimentar se referă la fabricarea de produse agricole și alte produse alimentare și ar
putea include servicii esențiale, cum ar fi furnizarea de servicii de asigurare a securității
alimentare și a calității și a siguranței alimentare.
iv)
Industria chimică și nucleară
Industria chimică și nucleară se referă în special la depozitarea, producția și prelucrarea de
produse chimice și petrochimice sau de materiale nucleare.
v)
Sectorul mediului
Activitățile în materie de mediu includ furnizarea de bunuri și servicii necesare pentru
protecția mediului și gestionarea resurselor. Prin urmare, activitățile au ca scop prevenirea,
reducerea și eliminarea poluării, precum și conservarea rezervelor de resurse naturale
disponibile. În cadrul acestui sector, serviciile esențiale ar putea fi monitorizarea și controlul
poluării (de exemplu, poluarea aerului și a apei) și fenomenele meteorologice.
vi)
Protecția civilă
Obiectivul sectorului de protecție civilă este prevenirea, pregătirea și răspunsul la dezastre
naturale și provocate de om. Serviciile furnizate în acest scop pot fi activarea numerelor de
urgență și punerea în aplicare a acțiunilor de informare, limitare și reacție în situații de
urgență.
4.1.4. Jurisdicție
În temeiul articolului 5 alineatul (1), fiecare stat membru trebuie să identifice OES-urile care
au un sediu pe teritoriul său. Dispoziția nu specifică mai detaliat tipul de stabilire legală, dar
considerentul 21 clarifică faptul că un astfel de sediu implică exercitarea efectivă și reală a
activității prin acorduri stabile, în timp ce forma juridică a acestor acorduri nu ar trebui să fie
un factor determinant. Aceasta înseamnă că un stat membru poate avea jurisdicție asupra unui
operator de servicii esențiale nu numai în cazurile în care operatorul își are sediul social pe
teritoriul său, ci și în cazurile în care operatorul are, de exemplu, o sucursală sau un alt tip de
stabilire legală.
24
Select target paragraph3
Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents