întreprinderile asociate. Aceste servicii implică adesea crearea și gestionarea de date cu caracter personal și date ale întreprinderilor cu privire la persoane și organizații, care pot fi partajate și puse la dispoziția mai multor entități publice. În sens mai larg, un nivel ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice utilizate de administrațiile publice este de un interes major pentru societate și pentru economie în ansamblu. Prin urmare, Comisia este de opinie că ar fi rezonabil ca statele membre să ia în considerare includerea administrației publice în domeniul de aplicare al legislațiilor naționale de transpunere a directivei, dincolo de furnizarea de servicii esențiale, astfel cum se prevede în anexa II și la articolul 5 alineatul (2). ii) Sectorul poștal Sectorul poștal cuprinde prestarea de servicii poștale precum colectarea, sortarea, transportul și distribuirea trimiterilor poștale. iii) Sectorul alimentar Sectorul alimentar se referă la fabricarea de produse agricole și alte produse alimentare și ar putea include servicii esențiale, cum ar fi furnizarea de servicii de asigurare a securității alimentare și a calității și a siguranței alimentare. iv) Industria chimică și nucleară Industria chimică și nucleară se referă în special la depozitarea, producția și prelucrarea de produse chimice și petrochimice sau de materiale nucleare. v) Sectorul mediului Activitățile în materie de mediu includ furnizarea de bunuri și servicii necesare pentru protecția mediului și gestionarea resurselor. Prin urmare, activitățile au ca scop prevenirea, reducerea și eliminarea poluării, precum și conservarea rezervelor de resurse naturale disponibile. În cadrul acestui sector, serviciile esențiale ar putea fi monitorizarea și controlul poluării (de exemplu, poluarea aerului și a apei) și fenomenele meteorologice. vi) Protecția civilă Obiectivul sectorului de protecție civilă este prevenirea, pregătirea și răspunsul la dezastre naturale și provocate de om. Serviciile furnizate în acest scop pot fi activarea numerelor de urgență și punerea în aplicare a acțiunilor de informare, limitare și reacție în situații de urgență. 4.1.4. Jurisdicție În temeiul articolului 5 alineatul (1), fiecare stat membru trebuie să identifice OES-urile care au un sediu pe teritoriul său. Dispoziția nu specifică mai detaliat tipul de stabilire legală, dar considerentul 21 clarifică faptul că un astfel de sediu implică exercitarea efectivă și reală a activității prin acorduri stabile, în timp ce forma juridică a acestor acorduri nu ar trebui să fie un factor determinant. Aceasta înseamnă că un stat membru poate avea jurisdicție asupra unui operator de servicii esențiale nu numai în cazurile în care operatorul își are sediul social pe teritoriul său, ci și în cazurile în care operatorul are, de exemplu, o sucursală sau un alt tip de stabilire legală. 24

Select target paragraph3

Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents