4.4.5. Jurisdicție Astfel cum s-a explicat mai sus, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Directiva NIS, statul membru în care furnizorul de servicii digitale își are sediul principal are jurisdicție asupra întreprinderii. În cazurile în care furnizorul concret de servicii digitale oferă servicii în UE, dar nu este stabilit pe teritoriul UE, articolul 18 alineatul (2) impune furnizorului de servicii digitale obligația de a desemna un reprezentant în Uniune. În acest caz, statul membru în care este stabilit reprezentantul va avea jurisdicție asupra întreprinderii. În cazurile în care un furnizor de servicii digitale prestează servicii într-un stat membru, dar nu a desemnat un reprezentant pe teritoriul UE, statul membru poate, în principiu, să ia măsuri împotriva furnizorului de servicii digitale, întrucât acesta își încalcă obligațiile care decurg din directivă. 4.4.6. Exceptarea furnizorilor de servicii digitale de dimensiune redusă din domeniul de aplicare al cerințelor de securitate și de notificare În temeiul articolului 16 alineatul (11), furnizorii de servicii digitale care sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici, în sensul Recomandării Comisiei 2003/361/CE39, sunt excluși din domeniul de aplicare al cerințelor de securitate și de notificare prevăzute la articolul 16. Acest lucru înseamnă că întreprinderile care au sub 50 de angajați și a căror cifră de afaceri și/sau al căror bilanț anual total nu depășește suma de 10 milioane EUR nu trebuie să se supună acestor cerințe. Atunci când se stabilește dimensiunea entității, nu este relevant dacă întreprinderea respectivă oferă doar servicii digitale în sensul Directivei NIS sau și alte servicii. 5. Relația dintre Directiva NIS și alte acte legislative Această secțiune se axează pe dispozițiile privind lex specialis prevăzute în Directiva NIS la articolul 1 alineatul (7), care ilustrează trei exemple de lex specialis evaluate până în prezent de către Comisie și clarifică cerințele privind securitatea și notificarea aplicabile furnizorilor de servici de telecomunicații și de servicii de încredere. 5.1. Articolul 1 alineatul (7) din Directiva NIS: dispoziția privind lex specialis În temeiul articolului 1 alineatul (7) din Directiva NIS, dispozițiile referitoare la cerințele de securitate și/sau de notificare pentru furnizorii de servicii digitale sau operatorii de servicii esențiale în temeiul prezentei directive nu sunt aplicabile în cazul în care legislația sectorială a UE prevede cerințe de securitate și/sau de notificare care sunt cel puțin echivalente ca efect cu obligațiile corespunzătoare din Directiva NIS. Statele membre trebuie să aibă în vedere articolul 1 alineatul (7) în transpunerea globală a acestei directive și să furnizeze Comisiei informații privind aplicarea dispozițiilor lex specialis. Metodologia Atunci când se evaluează echivalența unui act legislativ sectorial al UE cu dispozițiile relevante ale Directivei NIS, ar trebui acordată o importanță deosebită stabilirii faptului dacă 39 JO L 24, 20.5.2003, p. 36. 37

Select target paragraph3

Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents