consecință, OES nu ar trebui să notifice orice incidente minore, ci numai incidentele grave
care afectează continuitatea serviciilor esențiale. Articolul 4 alineatul (7) definește incidentul
drept „orice eveniment care are un efect real negativ asupra securității rețelelor și a
sistemelor informatice”. Termenul „securitatea rețelelor și a sistemelor informatice” este
definit la articolul 4 alineatul (2) ca fiind „capacitatea unei rețele de a rezista, la un nivel de
încredere dat, oricărei acțiuni care compromite disponibilitatea, autenticitatea, integritatea
sau confidențialitatea datelor stocate sau transmise sau prelucrate ori a serviciilor conexe
oferite de rețeaua sau de sistemele informatice respective sau accesibile prin intermediul
acestora”. Prin urmare, orice eveniment care are un efect negativ nu numai în ceea ce privește
disponibilitatea, ci și cu privire la autenticitatea, integritatea sau confidențialitatea datelor sau
a serviciilor conexe ar putea să declanșeze obligația de notificare. De fapt, continuitatea
serviciului, astfel cum este prevăzută la articolul 14 alineatul (3), poate fi compromisă nu
numai în ceea ce privește disponibilitatea fizică, ci și de orice alt incident de securitate care
afectează furnizarea corespunzătoare a serviciului33.
Grupul de cooperare lucrează în prezent la elaborarea de orientări fără caracter obligatoriu
referitoare la activitatea de notificare cu privire la circumstanțele în care operatorii de servicii
esențiale au obligația de a notifica incidente în temeiul articolului 14 alineatul (7), precum și
la formatul și procedura notificărilor la nivel național. Orientările urmează să fie finalizate în
al patrulea trimestru din 2017.
Cerințele de notificare naționale diferite pot genera incertitudine juridică, proceduri mai
complexe și greoaie și costuri administrative semnificative pentru furnizorii care își
desfășoară activitatea la nivel transfrontalier. Prin urmare, Comisia salută activitatea Grupului
de cooperare. La fel ca în cazul cerințelor în materie de securitate, Comisia încurajează statele
membre să urmărească îndeaproape documentul de orientare care urmează să fie elaborat de
Grupul de cooperare, astfel încât dispozițiile naționale privind notificarea incidentelor să fie
aliniate, în măsura în care acest lucru este posibil.
4.4. Anexa III la Directiva NIS: furnizorii de servicii digitale
Furnizorii de servicii digitale (DSP) reprezintă a doua categorie de entități incluse în domeniul
de aplicare al Directivei NIS. Aceste entități sunt considerate actori economici importanți
deoarece sunt utilizate de multe întreprinderi pentru furnizarea propriilor servicii, iar o
perturbare a serviciului digital ar putea avea un impact asupra unor activități economice și
societale esențiale.
4.4.1. Categoriile de furnizori de servicii digitale
Articolul 4 alineatul (5) care definește serviciul digital face referire la definiția de la
articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535, prin limitarea domeniului de
aplicare la tipurile de servicii enumerate în anexa III. În special, articolul 1 alineatul (1) litera
(b) din Directiva (UE) 2015/1535 definește aceste servicii ca „orice serviciu prestat în mod
normal în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea
33
Același lucru este valabil, de asemenea, pentru furnizorii de servicii digitale.
32
Select target paragraph3
Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents