 securitatea cibernetică pentru produsele digitale, rețelele, sistemele și serviciile utilizate la scară largă de sectorul public și privat pentru a se apăra împotriva atacurilor și a aplica obligațiile de reglementare22 – cum ar fi criptarea e-mailurilor, dispozitive de tip firewall și rețele private virtuale; este esențial ca utilizarea răspândită a unor astfel de instrumente să nu conducă la noi surse de risc sau noi vulnerabilități.  utilizarea metodelor de tip „securitate din stadiul conceperii” pentru dispozitivele digitale interconectate de larg consum cu costuri reduse care alcătuiesc internetul obiectelor: sistemele prevăzute de cadru ar putea fi utilizate pentru a semnala că produsele sunt dezvoltate cu ajutorul celor mai recente metodele de dezvoltare securizate, că au făcut obiectul unor teste de securitate adecvate și că vânzătorii s-au angajat să își actualizeze programele informatice în cazul unor amenințări sau vulnerabilități nou-descoperite. Aceste priorități ar trebui să aibă în vedere, în special, evoluția peisajului de amenințări la adresa securității cibernetice, precum și importanța unor servicii esențiale precum transportul, furnizarea de energie, serviciile de sănătate, serviciile bancare, infrastructurile piețelor financiare, apa potabilă și infrastructura digitală23. În timp ce nu se poate garanta că un produs, un serviciu sau un sistem TIC este „100 %” sigur, există mai multe defecte bine cunoscute și bine documentate în proiectarea produselor TIC care pot fi exploatate pentru atacuri. O abordare de tip „securitate din stadiul conceperii” adoptată de producătorii de dispozitive conectate, programe și echipamente informatice ar garanta faptul că securitatea cibernetică este luată în considerare înainte de punerea pe piață a noilor produse. Această abordare ar putea fi parte a „obligației de diligență”, care urmează a fi elaborată împreună cu industria și care ar putea reduce vulnerabilitățile programelor informatice/produselor prin aplicarea unei serii de metode de la etapa de proiectare la etapa de testare și de verificare, inclusiv verificarea oficială, dacă este cazul, întreținerea pe termen lung și utilizarea unor procese de dezvoltare securizate de-a lungul ciclului de viață, precum și actualizările și corecțiile pe parcurs pentru a aborda vulnerabilitățile nedescoperite anterior și actualizări și reparații rapide24. De asemenea, această abordare ar spori încrederea consumatorilor în produsele digitale. În plus, trebuie să fie recunoscut rolul important al cercetătorilor terți în domeniul securității în descoperirea vulnerabilităților din produsele și serviciile existente și ar trebui create condiții care să permită divulgarea coordonată a vulnerabilității25 în toate statele membre, pe baza celor mai bune practici26 și a standardelor relevante27. În același timp, anumite sectoare se confruntă cu probleme specifice și ar trebui să fie încurajate să își dezvolte propria abordare. În acest mod, strategiile generale privind 22 23 24 25 26 27 De exemplu, Directiva (UE) 2016/1148, Regulamentul (UE) 2016/679, Directiva (UE) 2015/2366 și alte acte legislative propuse, cum ar fi Codul european al comunicațiilor electronice, prevăd fiecare ca organizațiile să pună în aplicare măsuri de securitate adecvate pentru a aborda riscurile de securitate cibernetică relevante. Sectoarele care intră în domeniul de aplicare a Directivei 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune. Securitatea cibernetică pe piața unică digitală europeană, grupul la nivel înalt de consilieri științifici, martie 2017 Divulgarea coordonată a vulnerabilității este o formă de cooperare care facilitează și permite cercetătorilor în domeniul securității să raporteze vulnerabilitățile către proprietarul sau vânzătorul de sistem de informații, oferind organizației posibilitatea de a determina și a remedia vulnerabilitatea în mod corect și în timp util înainte ca informațiile detaliate privind vulnerabilitatea să fie divulgate unor părți terțe sau publicului. De exemplu, Ghidul de bune practici privind divulgarea vulnerabilității. De la provocări la recomandări, ENISA, 2016 ISO/IEC 29147:2014, Tehnologia informației -- Tehnici de securitate -- Divulgarea vulnerabilității. 6

Select target paragraph3

Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents