securitatea cibernetică pentru produsele digitale, rețelele, sistemele și serviciile utilizate la
scară largă de sectorul public și privat pentru a se apăra împotriva atacurilor și a aplica
obligațiile de reglementare22 – cum ar fi criptarea e-mailurilor, dispozitive de tip firewall
și rețele private virtuale; este esențial ca utilizarea răspândită a unor astfel de instrumente
să nu conducă la noi surse de risc sau noi vulnerabilități.
utilizarea metodelor de tip „securitate din stadiul conceperii” pentru dispozitivele digitale
interconectate de larg consum cu costuri reduse care alcătuiesc internetul obiectelor:
sistemele prevăzute de cadru ar putea fi utilizate pentru a semnala că produsele sunt
dezvoltate cu ajutorul celor mai recente metodele de dezvoltare securizate, că au făcut
obiectul unor teste de securitate adecvate și că vânzătorii s-au angajat să își actualizeze
programele informatice în cazul unor amenințări sau vulnerabilități nou-descoperite.
Aceste priorități ar trebui să aibă în vedere, în special, evoluția peisajului de amenințări la
adresa securității cibernetice, precum și importanța unor servicii esențiale precum transportul,
furnizarea de energie, serviciile de sănătate, serviciile bancare, infrastructurile piețelor
financiare, apa potabilă și infrastructura digitală23.
În timp ce nu se poate garanta că un produs, un serviciu sau un sistem TIC este „100 %” sigur,
există mai multe defecte bine cunoscute și bine documentate în proiectarea produselor TIC
care pot fi exploatate pentru atacuri. O abordare de tip „securitate din stadiul conceperii”
adoptată de producătorii de dispozitive conectate, programe și echipamente informatice ar
garanta faptul că securitatea cibernetică este luată în considerare înainte de punerea pe piață a
noilor produse. Această abordare ar putea fi parte a „obligației de diligență”, care urmează a fi
elaborată împreună cu industria și care ar putea reduce vulnerabilitățile programelor
informatice/produselor prin aplicarea unei serii de metode de la etapa de proiectare la etapa de
testare și de verificare, inclusiv verificarea oficială, dacă este cazul, întreținerea pe termen
lung și utilizarea unor procese de dezvoltare securizate de-a lungul ciclului de viață, precum și
actualizările și corecțiile pe parcurs pentru a aborda vulnerabilitățile nedescoperite anterior și
actualizări și reparații rapide24. De asemenea, această abordare ar spori încrederea
consumatorilor în produsele digitale.
În plus, trebuie să fie recunoscut rolul important al cercetătorilor terți în domeniul securității
în descoperirea vulnerabilităților din produsele și serviciile existente și ar trebui create
condiții care să permită divulgarea coordonată a vulnerabilității25 în toate statele membre, pe
baza celor mai bune practici26 și a standardelor relevante27.
În același timp, anumite sectoare se confruntă cu probleme specifice și ar trebui să fie
încurajate să își dezvolte propria abordare. În acest mod, strategiile generale privind
22
23
24
25
26
27
De exemplu, Directiva (UE) 2016/1148, Regulamentul (UE) 2016/679, Directiva (UE) 2015/2366 și alte acte
legislative propuse, cum ar fi Codul european al comunicațiilor electronice, prevăd fiecare ca organizațiile să
pună în aplicare măsuri de securitate adecvate pentru a aborda riscurile de securitate cibernetică relevante.
Sectoarele care intră în domeniul de aplicare a Directivei 2016/1148 a Parlamentului European și a
Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și
a sistemelor informatice în Uniune.
Securitatea cibernetică pe piața unică digitală europeană, grupul la nivel înalt de consilieri științifici, martie
2017
Divulgarea coordonată a vulnerabilității este o formă de cooperare care facilitează și permite cercetătorilor în
domeniul securității să raporteze vulnerabilitățile către proprietarul sau vânzătorul de sistem de informații,
oferind organizației posibilitatea de a determina și a remedia vulnerabilitatea în mod corect și în timp util
înainte ca informațiile detaliate privind vulnerabilitatea să fie divulgate unor părți terțe sau publicului.
De exemplu, Ghidul de bune practici privind divulgarea vulnerabilității. De la provocări la recomandări,
ENISA, 2016
ISO/IEC 29147:2014, Tehnologia informației -- Tehnici de securitate -- Divulgarea vulnerabilității.
6
Select target paragraph3
Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents