securitatea cibernetică ar fi completate de strategii privind securitatea cibernetică la nivel de sector în domenii precum serviciile financiare28, sectorul energiei electrice, transporturi și servicii de sănătate29. Comisia a evidențiat deja probleme specifice referitoare la răspundere generate de noile tehnologii digitale30 iar activitățile sunt curs de desfășurare pentru a analiza implicațiile; următoarele etape vor fi finalizate până în iunie 2018. Securitatea cibernetică ridică probleme legate de atribuirea daunelor pentru întreprinderi și lanțuri de aprovizionare, iar incapacitatea de a soluționa aceste probleme va constitui un obstacol în calea dezvoltării unei piețe unice puternice pentru produsese și serviciile din domeniul securității cibernetice. În cele din urmă, dezvoltarea pieței unice a UE depinde, de asemenea, de includerea securității cibernetice în politica privind comerțul și investițiile. Efectul achizițiilor străine asupra tehnologiilor critice – printre care securitatea cibernetică este un exemplu important – este un aspect esențial al cadrului privind verificarea investițiilor străine directe în cadrul Uniunii Europene31, care urmărește să permită verificarea investițiilor din țările terțe pe motive de siguranță și ordine publică. În aceeași ordine de idei, cerințele în materie de securitate cibernetică au creat deja bariere comerciale pentru bunurile și serviciile UE din sectoarele importante într-o serie de economii ale țărilor terțe. Cadrul UE de certificare în materie de securitate cibernetică va consolida și mai mult poziția Europei pe plan internațional și ar trebui să fie completat de eforturi continue în vederea elaborării unor standarde globale de înaltă securitate și de acorduri de recunoaștere reciprocă. 2.3 Punerea în aplicare pe deplin a Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice Având în vedere faptul că principalele instrumente pentru combaterea securității cibernetice în prezent se regăsesc la nivel național, UE a recunoscut necesitatea de crea standarde la un nivel mai înalt. Incidentele de securitate cibernetică la scară largă afectează rareori numai un singur stat membru din cauza naturii din ce în ce mai globalizate, dependente de mediul digital și interconectate a unor sectoare-cheie, cum ar fi sectorul bancar, al energiei și al transporturilor. Directiva privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice („Directiva NIS”) este primul act legislativ în materie de securitate cibernetică la nivelul UE32. Aceasta este concepută pentru a consolida reziliența prin îmbunătățirea capacităților naționale în domeniul securității cibernetice, prin încurajarea unei mai bune cooperări între statele membre și prin impunerea obligației ca întreprinderile din sectoarele economice importante să adopte practici eficace de gestionare a riscurilor și să raporteze autorităților naționale incidentele grave. Aceste obligații se aplică, de asemenea, pentru trei tipuri de furnizori de servicii esențiale de acces la internet: cloud computing, motoare de căutare și piețe online. Acestea vizează o abordare mai sistematică și mai solidă și un flux mai bun de informații. Punerea în aplicare pe deplin a directivei de către toate statele membre până în mai 2018 este esențială pentru reziliența cibernetică a UE. Procesul este sprijinit de activitățile colective 28 29 30 31 32 Activitățile viitoare ale Comisiei în legătură cu tehnologiile financiare vor viza securitatea cibernetică pentru sectorul financiar. În sectorul energetic, de exemplu, combinarea tehnologiilor informației foarte vechi cu tehnologiile de vârf, în special cerințele în timp real ale rețelei electrice. COM(2017) 228. COM(2017) 478. Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune. 7

Select target paragraph3

Connect to a paragraph
Connect to an entity
Disable highlights
Add to table of contents